Producători

Ceai Antiasmatic Afisare la mărime maximă

Ceai Antiasmatic

Greutate net: 50g. Brut: Cutie 80g.
Acțiune bronhodilatatoare, stimulantă a respirației, fluidifiantă a secreției bronșice.
ProducătorPLAFAR SA

Detalii

Ceai Antiasmatic

Disponibilitate:
În stoc

30 alte produse din aceeași categorie:

Înapoi
Înainte

Compoziție: frunze de podbal - Farfarae Folium, iarbă de talpa gâștei -Leonuri Herba, flori de coada șoricelului - Millefolii Flos, frunze de păducel cu flori - Crataegi Folium cum flos, iarbă de unguraș - Marrubii Herba, iarbă de isop - Hyssopii Herba, iarbă de cimbrișor - Serpylli Herba, iarbă de salvie - Salviae Herba, iarbă de mentă - Menthae Herba. 

Acțiune: bronhodilatatoare, stimulantă a respirației, fluidifiantă a secreției bronșice.

Utilizare: în mod tradițional în astm bronșic și bronșita asmatiformă. 

Mod de preparare: Infuzie. O cană de apă clocotită se toarnă peste o lingură de plante, se acoperă 15 minute, se strecoară; se consumă la temperatura camerei. 

Mod de utilizare: 2-3 căni/zi

Ce este Podbal ?

   Podbalul (Tussilago farfara) este o plantă medicinală din familia Asteraceae.
   Este o plantă pernă erbacee. Are cca. 50-300 mm, tulpina este florieră lânos-păroasă, acoperită de scvame alungite, roșiatice. Tulpina crește primăvara timpuriu înainte de dezvoltarea frunzelor. Florile sunt galbene, în antodiu. (Antodiu sau calatidiu - inflorescență specifică plantelor). Frunzele de la baza tulpinii au limbul aproape rotund, adânc corodat. Fructele sunt achene.
   Crește pe coastele erodate, râpoase, pe malul apelor, prin locuri umede.

Ce este Talpa Gâștei ?

   Talpa gâștei (Chenopodium) este denumirea populară dată unei grupe de plante din familia Amaranthaceae, dar care este considerată de unii botaniști ca făcând parte din familia Chenopodiaceae.
   Talpa gâștei este o plantă erbacee, perenă, cu înălțimea maximă de 150 cm. Secționate, tulpinile și ramurile, care sunt păroase pe margini, se prezintă în patru muchii.   Frunzele sunt opuse, cele de la bază au forma palmei, fiind divizate adânc în 5 lobi. Frunzele mijlocii au 3 crestături, iar cele din vârful tulpinii sunt alungite si dințate. La subsuoara frunzelor se găsesc florile de culoare roz, grupate în inflorescențe mici, care înconjoară tulpina. Floarea este formată dintr-un caliciu in formă de tub cu 5 sepale unite între ele, fiecare sepal terminându-se cu o țeapă.
   Corola prezintă un inel păros, bilabiat, de forma unei guri, fiind de două ori mai mare decât caliciul. Partea superioară a corolei este de forma unui coif, acoperit cu peri mărunți.
   Planta înflorește din iunie până în septembrie. Crește pe marginea drumurilor, prin locuri necultivate si printre ruine.
   „Leonurus cardiaca” este o plantă medicinală cunoscută în România sub denumirea de talpa gâștei. Ea se culege la începutul și în timpul înfloririi.
   Datorită alcaloizilor și a uleiurilor volatile conținute de plantă, ea este considerată a fi o plantă medicinală: are o acțiune antispasmodică și este follosită ca tonic cardiac, sedativ, hipnotic, antispastic general, stomahic, indicat în afecțiuni cardiace, aritmii de origine nervoasă.
   Se mai poate folosi datorită efectelor tonice pe care le are asupra organismului ca remediu împotriva stărilor depresive.

Ce este Coada Șoricelului ?

   Coada șoricelului (Achillea millefolium) este o plantă erbacee, perenă, din familia Asteraceae, cu frunze penate, păroase și flori albe sau trandafirii, originară din Europa și din vestul Asiei. Este întâlnită din câmpie până în regiunile subalpine.
   Numele generic de Achillea provine de la Ahile, eroul legendar al războiului troian, care a descoperit planta și a folosit-o pentru tratarea rănilor soldaților săi. Numele speciei, millefolium, descrie frunzele penate, păroase.
   Este recomandată la enterocolite, gastrite, colici gastrice. Este antiseptic (ca și mușețelul), tonic aperitiv, coleretic-colagog, stimulează funcția hepatică, este antispastic, antiinflamator, astringent.
   Coada șoricelului reprezintă un remediu natural în tratarea multor afecțiuni: boli ale stomacului, hemoroizi, dureri menstruale, boli de vezică, anorexie, osteoporoză, reumatism, nervozitate, boli intestinale, tuse, chisturi ovariene, mâncărimi vaginale, oxiuri, gastrită.
   Acțiunea terapeutică se bazează pe proprietățile acestei plante: regenerator de țesuturi, dezinfectant, expectorant, antiinflamator, calmant gastric, decongestiv hemoroidal.
   Preparatele naturale cel mai des utilizate din acesta plantă sunt: infuzia (ceaiul) de frunze și de flori (ajută la tratarea constipației, leucoreei, contra viermilor intestinali, reduce starea de nervozitate, ameliorează tenurile înroșite), dar și alifia preparată din coada șoricelului (ajută la tratarea varicelor).

Ce este Păducel ?

   Păducelul (Crataegus monogyna) este un arbust (2 - 6 m) din familia Rosaceae, el are florile albe și fructele roșii ce au un miros caracteristic și un gust amărui. Din ele se obțin extracte care sunt folosite în primul rând, la ameliorarea tulburărilor legate de problemele cardiace cu substrat nervos.
   Păducelul este răspândit în Europa Centrală, dar poate fi întâlnit și în Asia de Sud-Vest până în Afganistan. El crește pe solurile calcaroase sub formă de tufișuri la liziera pădurilor.

Ce este Unguraș ?

   Ungurașul, bălțătura, cătușnica-sălbatică sau voronicul (Marrubium vulgare) este o plantă cu flori din familia Lamiaceae.
   Ungurașul are o înălțime de 250-450 mm, uneori atinge și 800 mm, pubescent, alb. Frunzele cresc în perechi, sunt circulare, obtuz-crestate, tomentoase, pețiolate. Florile sunt de culoare alb-murdar, mici, bilabiale, cresc câte 30-50 în glomerule la subsuoara frunzelor superioare. Ungurașul înflorește în lunile iunie-septembrie.
   Răspândire: prin locuri virane, crește pe marginea drumurilor, prin pârloage.
   Se folosește partea superioară a plantei (Herba Marrubii), care se recoltează la înflorire. Acesta are un gust amar, chiar iute. Conține marubiina (principiu amar), saponine, tanin, ulei volatil, mucilagii, acid marubic, colină, clorogenic, acizi cafeic și are acțiune expectorantă, colagogă, stomahică, tonic amară și antitermică. Intră în compoziția ceaiului antiasmatic.

Ce este Isop ?

   Isopul este o plantă perenă, care în condiții de cultură crește și produce 10–15 ani. Tulpina este ramificată, lignificată la bază și erbacee în partea superioară, patru-unghiulară și acoperită cu perișori cu înălțimea de până la 80 cm.
   Isopul (Hyssopus) este un gen cam de 10-12 specii, erbacee, mai rar semilemnoase, plante în familia lamiaceae, nativ din estul zonei mediteraneene până în centrul Asiei. Isopul mai se găsește din regiunile calcaroase și aride ale Europei meridionale, până în Europa Centrală și în nordul Africii. Hyssopus officinalis la noi în țară trebuie cultivat.
   În scopuri medicinale, se folosește planta întreagă - Herba Hyssopi. Ea are un miros plăcut și un gust aromatic, datorită uleiului volatil pe care îl conține. Sub formă de infuzie se întrebuințează în afecțiunie cronice ale căilor respiratorii, manifestate prin răgușeală, tuse, astmă, ușurând expectorația și transpirația. Ceaiul de isop favorizează eliminarea apei din țesuturi. Isopul are de asemenea ațiune antiseptică și cicatrizantă asupra rănilor, folosindu-se sub formă de băi sau comprese. Datorită unei substante amare, isopul stimulează pofta de mâncare și reglează funcțiile digestive. Dintre glicozidele flavonice, isopul conține hesperidinu, care are proprietatea de a scădea presiunea sanguină, datorită dilatației arteriale.
   Această plantă intră în compozitia ceaiurilor antiastmație, pectoral și sudorific.

Ce este Cimbrișor ?

   Cimbrișor (Thymus serpyllum) este o specie de plante perene, erbacee, la bază semilemnificată, din genul Thymus, cu flori purpurii sau roz și ciclam, rar albe, care înflorește vara—toamna. Este ruda sălbatică a cimbrului de câmp, care mai este numit tămâiță sau iarba cucului. Cimbrișorul crește pe dealuri, pe pajiști sau pașuni alpine, in locuri mai greu accesibile precum stâncăriile.
   - Florile sunt purpurii sau roz și ciclam, rar albe având caliciul cilindric-campanulat cu cinci dinți, trei superiori, scurți, doi inferiori, lungi, tub floral scurt, pubescent, în exterior corola cu baza superioară ovată, emarginată, patru-unghiulară. Florile sunt așezate în verticile, grupate în capitule sau raceme, formând covoare.
   - Frunzele sunt mici, aromatice, liniare, eliptic-ovate sau rotunjite, plane, nedentate, pețiolate, opuse, pubescente.
   - Tulpina are 3-5 centimetri înălțime, ascendentă.
Se folosește atât pentru condimentarea alimentelor cât și pentru prepararea unor ceaiuri în medicina naturistă. Are o acțiune diuretică și antiseptică intestinală, dar se recomandă ca stomahic-aromatic în tusea spastică, convulsivă și astmatică.
   Cimbrișor este o sursă de nectar pentru albine.

Ce este Salvia ?

   Salvia (Salvia officinalis) este o plantă erbacee cu flori divers colorate, (mici) cultivată ca plantă medicinală sau decorativă, originară din sudul Europei și din regiunile mediteraneene. Este cunoscută și sub denumirile de jale, jaleș, salbie sau șerlai.
   Salvia reprezintă o plantă medicinală recomandată ca remediu natural în tratarea și vindecarea hipertensiunii arteriale, afecțiunilor intestinelor și stomacului, ale măduvei spinării, inflamațiilor căilor respiratorii, oboselii fizice și psihice, nervozității, dar și în stimularea menstruației, febră, stres, tonus sexual scăzut, afte, stomatite, ulcerații ale pielii, tuse, bronșită, abcese dentare, celulită.
   Salvia este foarte eficientă în tratarea bolilor specifice femeilor: probleme ale organelor pelviene (băi de șezut cu salvie), dar și în bolile specifice bărbaților: probleme de sterilitate și impotență (ceaiul din frunze de salvie sau ceai din flori de salvie mărunțite).

Ce este Menta ?

   Menta (Mentha, din greacă: míntha) este un gen de aproximativ 25-30 specii de plante (aromatice și unele medicinale) din familia Lamiaceae, răspândite la nivel mondial, șapte în Australia, una în America de Nord și celelalte în Europa și Asia; există și hibrizi. Face parte dintr-o familie extinsă, alături de alte plante aromatice precum cimbrul, cimbrișorul, măghiranul, salvia și levănțica.
   Denumiri populare: borsnită, broastil, brosnită, camfor, diană, ferent, ghiazmă, giugiumă, ghintă, iarbă creață, iarbă neagră, iasmă, izmă bătrânească, izmă bună, izmă de gradină, izmă de leac, izmă de leș, mintă, mintă creață, mintă moldovenească, mintă neagră, mintă de gradină, nina de camfor, nintă, nintă rece, piperiță, izmă, voieștniță, menta broaștei, mentă creață, izmă creață.
   Speciile de mentă care se folosesc în vindecare nu cresc spontan, majoritatea speciilor sălbatice nu au calitățile medicinale ale asa-numitei "mente bune". Prin "mentă bună" se înțelege, de fapt, o serie de trei specii de menta (care la rândul lor au sute de varietăți). Acestea sunt menta de apa (Mentha aquatica), menta dulce (Mentha viridis sau Mentha spicata) și hibridul primelor două: menta pipărată (Mentha piperita) care este cea mai folosita specie în prezent. În aceeași categorie amintim și menta creață (Mentha crispa), menta franțuzească (Mentha pulegium). Toate speciile de mentă sunt foarte aromate. În general, Mentha piperita poate substitui orice tip de mentă, dar nu și invers. Ea are un gust puternic și mentolat, mai puternic la planta proaspătă decât la cea uscată. Ceaiul de mentă are efect calmant și stimulează digestia.

Nu există nici un comentariu pentru moment.

Scrieți-vă părerea

Ceai Antiasmatic

Ceai Antiasmatic

Greutate net: 50g. Brut: Cutie 80g.
Acțiune bronhodilatatoare, stimulantă a respirației, fluidifiantă a secreției bronșice.
ProducătorPLAFAR SA

Scrieți-vă părerea

Optimizat pentru Browser Chrome    Optimizat pentru Browser Internet Explorer    Optimizat pentru Browser Firefox    Optimizat pentru Browser Opera    Optimizat pentru Browser Safari
© 2013 - PlantNatura Concept SRL

PlantNatura Concept SRL